Indiferent dacă există sau nu o putere divină, ar putea fi o chestiune de opinie, dar efectele neurofiziologice ale credinței religioase sunt fapte științifice care pot fi măsurate cu exactitate. Aici, ne uităm la unele dintre aceste efecte, după cum arată cele mai recente cercetări.
Efectele rugăciunii asupra bunăstării unei persoane sunt bine documentate.
Indiferent dacă sunteți un ateu hotărât, un agnostic rezervat sau  credincios, sunteți la fel in masura să găsiți uimitoare efecte ale religiei asupra creierului uman.                   Credința religioasă ne poate mări durata de viață și ne va ajuta să facem față mai bine bolilor.Și cercetarea în domeniul “neuroteologiei” – sau a neuroștiinței credinței teologice – a făcut unele descoperiri surprinzătoare care sunt obligate să schimbe modul în care ne gândim la spiritualitate.                                                                                                   De exemplu, unii oameni de știință sugerează că experiența religioasă activează aceleași circuite ale creierului ca și sexul și drogurile.                                                                    Alte cercetări au sugerat că afectarea unei anumite regiuni ale creierului vă poate face să vă simțiți ca și când cineva este în cameră când nimeni nu este acolo. Aceste constatări au implicații interesante pentru modul în care religia afectează sănătatea și viceversa.   Diferitele religii au efecte diferite.                                                                            Dr. Andrew Newberg, profesor de neurologie și director al Institutului de Cercetare Marcus de Sanatate Integrativă la Universitatea Thomas Jefferson și Spitalul din Villanova, PA, explică faptul că diferitele practici religioase au efecte diferite asupra creierului.
Anume, diferite religii activează regiunile creierului în mod diferit.                              Cercetătorul, care literalmente “a scris cartea” despre neuroteologie,  arată că atât budiștii meditativi cât și călugărițele catolice, de exemplu, au sporit activitatea în lobii frontali ai creierului.Aceste domenii sunt legate de concentrarea și atenția sporită, abilitățile de planificare, capacitatea de a proiecta în viitor și capacitatea de a construi argumente complexe.  De asemenea, atât rugăciunea cât și meditația se corelează cu o activitate scăzută în lobii parietali, care sunt responsabili pentru prelucrarea orientării temporale și spațiale.     Dar, alte practici religioase pot avea efect opus asupra acelorași zone ale creierului. De exemplu, unul dintre cele mai recente studii co-autorizate de dr. Newberg arată că rugăciunea islamică intensă – “care are, ca cel mai fundamental concept, predarea în sine a lui Dumnezeu” – reduce activitatea în cortexul prefrontal și lobii frontali conectați cu el, precum și activitatea în lobii parietali.                                                                            Cortexul prefrontal este, în mod tradițional, considerat a fi implicat în controlul executiv sau comportamentul intenționat, precum și luarea deciziilor. Deci, spun cercetatorii, ar fi logic ca o practica care se axeaza pe controlul renuntarii sa duca la scaderea activitatii in aceasta zona a creierului.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here