O analiză a peste 15.000 de genomi SARS-CoV-2 constată că mutațiile la virus nu cresc transmisibilitatea acestuia și sunt în schimb neutre răspândirii sale.
Noi cercetări examinează mutațiile la noul coronavirus.
De la apariția SARS-CoV-2 la populația umană la sfârșitul anului 2019, virusul a acumulat mutații în codul său genetic, care cuprinde ARN monocatenar.
Au existat îngrijorari că unele dintre aceste mutații ar putea crește transmisibilitatea virusului – adică capacitatea acestuia de a se răspândi între oameni.
Cercetătorii de la Institutul de Genetică al Universității din Londra (UCL) din Marea Britanie au analizat acum genomii a peste 15.000 de probe SARS-CoV-2. Acestea proveneau de la oameni din 75 de țări diferite.
Ei au descoperit că niciuna dintre mutațiile recurente nu arată dovezi ale creșterii transmisibilității virale. Majoritatea par să aibă un efect neutru sau ușor dăunător asupra virusului.
Detaliile apar pe serverul de preimprimare BioRxiv, ceea ce înseamnă că rezultatele nu au fost încă supuse revizilor de la egal la egal.
Cum apar mutațiile?
Mutațiile la noul coronavirus și la toate virusurile ARN pot să apară datorită a trei procese principale.
Acestea pot apărea prin „greșeală” (din cauza erorilor de copiere a ARN la replicarea virusului), prin interacțiuni cu alți viruși care infectează aceeași celulă gazdă sau datorită modificărilor induse de propriul sistem imunitar al gazdei.
Majoritatea mutațiilor nu au niciun efect asupra răspândirii virusului – cu alte cuvinte, sunt neutre – dar mutațiile pot fi, de asemenea, dăunătoare sau benefice virusului.
Identificarea mutațiilor care ar putea crește capacitatea virusului de a se răspândi în întreaga populație umană este esențială, deoarece ar putea ajuta la controlul pandemiei.
„Întrucât un număr tot mai mare de mutații au fost documentate, oamenii de știință încearcă rapid să afle dacă oricare dintre ele ar putea face virusul mai infecțios sau mai mortal, deoarece este vital să înțelegem astfel de schimbări cât mai devreme”, explică autorul studiului senior Prof. François Balloux.
Folosind probe de la 15.691 genomele SARS-CoV-2 de la pacienții COVID-19 de pe glob, cercetătorii au identificat 6.822 de mutații diferite.
Dintre acestea, 273 s-au produs în mod repetat și independent. Mutațiile recurente sunt importante pentru a studia, deoarece generația lor repetată sugerează că ar putea avea un anumit avantaj pentru virus.
Cercetarea s-a concentrat apoi pe 31 de mutații care au apărut în mod independent de cel puțin 10 ori în cursul pandemiei.
Modelarea efectului mutațiilor
Pentru a determina dacă mutațiile ar putea sau nu să crească capacitatea virusului de a se răspândi între oameni, cercetătorii au modelat arborele evolutiv al SARS-CoV-2. Au analizat apoi dacă descendenții unui virus cu o mutație anume ar putea depăși alte virusuri fără el.
Ei nu au găsit nicio dovadă care să sugereze că vreuna dintre mutațiile comune crește capacitatea virusului de a se răspândi. De fapt, majoritatea mutațiilor au fost ușor în detrimentul virusului, restul fiind neutru.
„Am folosit o tehnică nouă pentru a determina dacă virusurile cu mutația nouă sunt de fapt transmise la un ritm mai mare și am constatat că niciuna dintre mutațiile candidate nu pare să beneficieze de virus.”
– Prof. François Balloux, Institutul de Genetică UCL
Mutația proteică spike nu este, de asemenea, dăunătoare
Cercetătorii au fost interesați în special de o mutație numită D614G, care se află în regiunea proteinei spike a virusului.
Proteina spike este importantă deoarece mediază atașamentul de celula gazdă, permițând virusului să intre și să o infecteze. Au existat rapoarte care sugerează că mutația D614G ar putea crește transmisibilitatea virusului.
Deși această analiză a găsit 12 evenimente independente ale acestei mutații, cercetătorii nu au găsit nicio dovadă care să sugereze că este asociată cu transmiterea crescută.
„Este de așteptat doar ca un virus să se mute și, în cele din urmă, să se divergeze în diferite linii, deoarece devine mai frecvent în populațiile umane, dar acest lucru nu implică neapărat că vor apărea orice linii care sunt mai transmisibile sau dăunătoare”, explică primul autor al studiului. Dr. Lucy van Dorp.
0 Comments