În timp ce cercetătorii medicali își continuă eforturile de îmbunătățire a sănătății umane, unii își îndreaptă atenția spre ocean, deoarece cred că mările Pământului ar putea să adăpostească o nouă chimie de combatere a bolilor.
Ar putea sănătatea umană să depindă de creaturile oceanului?
Oceanele acoperă mai mult de două treimi din Pământ. După cum se spune, știm mai multe despre suprafața lunii decât despre fundul oceanului.
Abilitatea mării de a trece de la furie întunecată, explozivă până la calm și limpede, a înfricoșat umanitatea.
Având în vedere natura vastă, neexploatată a oceanelor Pământului, este logic să-ti îndreptați profunzimea în căutarea unor tratamente noi și inovatoare.
Animalele, plantele și microbii au dezvoltat un portofoliu unic de substanțe chimice pentru a se apăra și pentru a ajuta la comunicare. Oamenii de știință sunt dornici să afle mai multe despre acești compuși noi.
De ce să privești la mare?
Există o serie de motive pentru care viața în mare a dezvoltat o selecție distinctă de molecule. De exemplu, animalele care sunt ancorate pe podea și care nu au armuriu, cum ar fi bureții și coralii, trebuie să găsească alte modalități de a se apăra. În multe cazuri, substanțele chimice sunt arma lor de alegere.
În plus, creaturile marine au tendința de a avea sisteme imunitare relativ primitive, iar unele trăiesc în habitate suprapopulate, cum ar fi recifele de corali, unde se apără pe sine.
În același timp, organismele din ocean trebuie să atragă niște organisme și să le respingă pe altele. Ei trebuie, de asemenea, să coordoneze reproducerea prin sincronizarea eliberării de ouă și spermă în mediu. Toate aceste lucruri necesită molecule biologice active.
Animalele și plantele care locuiesc în ocean stau și înoată într-o baie de bacterii, ciuperci și alte organisme care intenționează să le transforme într-o masă sau într-o casă.
Această diversitate a amenințărilor a forțat evoluția pentru a face lupte chimice din ce în ce mai complexe. Unii dintre compușii care rezultă ar putea fi folositori pentru propriul nostru război împotriva bolii.
“Luați în considerare […] canibalismul universal al mării, toate ale cărei creaturi se hrănesc unul pe celălalt, purtând un război etern de la începutul lumii”.
Cercetătorii medicali fascinați de mare utilizează medicamente proveite din ocean.In China in timpul domniei împăratului Fu Hsi, a existat o taxă asupra profiturilor provenite din medicina derivată din pește.
Până în anii 1950, un chimist organic numit Werner Bergmann a izolat o serie de nucleozide dintr-o specie de bureti din Caraibe numită Cryptotethya crypta.
Aceste substanțe chimice au inspirat crearea unei noi generații de medicamente, de oamenii de știință care au derivat două medicamente numite Ara-A și Ara-C din aceste nucleozide. Medicii folosesc Ara-A pentru a trata infecțiile herpetice și Ara-C pentru a trata leucemia mieloidă acută și limfomul non-Hodgkin.
În ultimii ani, aprovizionarea cu droguri din ocean a cunoscut o revigorare a interesului. Mai jos, oferim câteva exemple recente.
Conus magus este un melc veninos, a cărui mărime diminutivă și coajă decorativă îl cred în suita mortală de neurotoxine.
Această armă chimică a nevertebratelor este conotoxinele – o familie foarte variabilă de otrăviri care, deși melcul le folosește pentru a ucide peștii, sunt mai mult decât capabile să ucidă un om.
Tex de melc conic
Conus textile este doar una dintre numeroasele specii de melc conifer venos.
Există sute de alte specii de melc con, inclusiv conul geografic. Oamenii se referă uneori la acest moluscot ca la melcul de țigară, deoarece, după ce ați fost înțepați, aveți suficient timp să fumați o țigară înainte de a muri.
Ziconotida este o versiune sintetică a conotoxinei care funcționează ca un analgezic și este de 1000 de ori mai puternică decât morfina. Oamenii pot lua acest medicament pentru a trata durerea cronică care rezultă din condiții cum ar fi cancerul, stadiul 3 HIV și anumite tulburări neurologice.
Foarte important, după cum scrie un autor, “administrarea prelungită a ziconotidei nu duce la dezvoltarea dependenței sau a toleranței”.
Cu toate acestea, deoarece ziconotida funcționează numai dacă profesioniștii din domeniul sănătății o livrează direct în lichidul vertebral (intrathecally), aceștia o utilizează numai atunci când alte terapii au eșuat sau nu sunt viabile.
Tratamente de cancer de sub valuri
În ciuda anilor de cercetări, cancerul se dovedește încă o nebunie dură care duce la moarte. Deși tratamentul sa îmbunătățit foarte mult, oamenii de știință sunt dornici să pună mâna pe noi substanțe bioactive care ar putea ajuta în luptă. Unii cercetători de cancer au cautat tratament in ocean.
Cel mai recent, un grup de cercetători a investigat molecule pe care le-au extras din lampreys – un pește jawless, parazit, cu un pedigree antic. În special, ei au fost interesați de așa-numitele receptori limfocitari variabili (VLRs).
VLR vizează matricea extracelulară (ECM), care este o rețea de molecule care se desfășoară între celule. ECM efectuează roluri variate în organism. De exemplu, acesta oferă suport structural pentru țesuturi, ajută celulele și țesuturile să se îmbine împreună și ajută la comunicarea celulă-celulă.
Dat fiind faptul că VLR-urile vizează ECM, cercetătorii consideră că ar putea servi ca mutil de droguri care pot transporta substanțe chimice prin bariera hemato-encefalică, care nu poate fi impenetrabilă și direct în creier.
Ei considera ca daca VLR-urile pot ocoli bariera hemato-encefalica – un obstacol in calea majoritatii medicamentelor – ei pot fi capabili sa trateze mai eficient anumite conditii, inclusiv cancerul cerebral si accidentul vascular cerebral. Munca lor preliminară într-un model de șoarece a produs rezultate încurajatoare.
Minunea bureților
Bureții sunt de interes deosebit pentru cercetătorii în domeniul cancerului de droguri. De fapt, autorii unei revizuiri pe această temă chiar se referă la ele ca la o “casă de comori de droguri”. Ei scriu:
“În fiecare an, aproximativ 5300 de produse naturale și compuși noi au fost izolați de bureți marini […]. Astfel de compuși s-au dovedit a avea antibacteriene, antivirale, antifungice, antimalariene, antitumorale, imunosupresoare și activitate cardiovasculară.
Buretele Halichondria okadai este responsabil pentru producerea unei substanțe chimice de note, pe care cercetătorii i-au replicat și au redenumit-o ca eribulin.
Într-un studiu din 2010 care a implicat femei cu cancer de sân care au avut metastaze, compusul a prelungit durata de viață a participanților. La acea vreme, autorul Prof. Christopher Twelves a remarcat că, sperăm că “[aceste] rezultate ar putea stabili eribulina ca tratament nou și eficace pentru femeile cu cancer de sân metastatic în stadiu târziu”.
0 Comments