Atunci când o proporție suficient de mare dintr-o populație devine imună la o infecție, ea nu se mai poate răspândi. Un nou studiu de modelare sugerează că pragul pentru obținerea imunității la efective pentru COVID-19 este mult mai mic decât au presupus oamenii de știință.
Noile cercetări sugerează că imunitatea la efective ar putea fi mai realizabilă decât se credea anterior.
Deoarece guvernele din întreaga lume decid cât de rapid să ușureze măsurile de blocare în timpul pandemiei bolii coronavirus, întrebarea dacă au ajuns la imunitatea efectivelor va deveni din ce în ce mai importantă pentru a preveni alte valuri de infecție.
Când destui oameni dintr-o populație dată devin imuni la o infecție – cunoscută sub numele de imunitatea efectivelor – aceasta rupe lanțul de transmitere. Focarul se încheie, chiar și în absența unor măsuri preventive.
Cu toate acestea, măsurile preventive de relaxare înainte ca populația să ajungă la imunitatea efectivelor poate duce la un al doilea val de infecție.
Modelul clasic pe care epidemiologii îl folosesc pentru a prezice imunitatea efectivelor estimează că pragul pentru COVID-19 este de aproximativ 60% din populație.
Modelul presupune însă că o populație câștigă imunitate datorită unui program de vaccinare, mai degrabă decât ca urmare a unei infecții în timpul unui focar.
Vârsta și activitatea socială
Matematicienii de la Universitatea din Nottingham din Marea Britanie și de la Universitatea Stockholm din Suedia și-au dat seama că diferite grupuri de oameni din cadrul unei populații răspândesc infecții la diferite rate.
Când au actualizat modelul clasic pentru a ține cont de ratele de transmitere în diferite grupe de vârstă și în rândul persoanelor cu niveluri diferite de activitate socială, pragul imunității la efective a scăzut la 43%.
Cercetarea, publicată în Science, sugerează că activitatea socială este un factor determinant mai important pentru prag decât vârsta.
„Luând această nouă abordare matematică pentru estimarea nivelului de imunitate a efectivelor de atins, am constatat că ar putea fi redus la 43% și că această reducere se datorează în principal nivelului de activitate și nu structurii de vârstă”, spune prof. Frank Ball de la Universitatea din Nottingham, unul dintre autorii studiului.
„Nivelul imunității efectivelor este mai scăzut atunci când imunitatea este cauzată de răspândirea bolii decât atunci când imunitatea provine din vaccinare”, continuă el.
Matematicienii subliniază că estimarea lor este o ilustrare a modului în care variabilitatea ratelor de transmitere în cadrul unei populații afectează imunitatea efectivelor, mai degrabă decât o valoare exactă.
Cu toate acestea, noul model sugerează că o populație poate atinge imunitatea la efective mai devreme – și după mai puține decese – decât au sugerat unele prognoze la începutul pandemiei.
Cum se răspândesc infecțiile
Pentru a-și crea modelul, matematicienii au adăugat două caracteristici care știau că joacă un rol important în răspândirea infecției.
Prima implică divizarea populației în șase grupe de vârstă, fiecare având un număr diferit de contacte sociale în medie.
Al doilea a implicat subdiviziunea acestor categorii de vârstă în niveluri ridicate, medii și joase de activitate socială.
Matematicienii au presupus că, în medie, o persoană începe să transmită virusul celorlalți la 3 zile după ce s-a infectat și continuă să-l răspândească timp de 4 zile.
De asemenea, au presupus că la începutul focarului, fiecare persoană care are virusul îl transmite în medie altor 2.5 persoane.
Modelul a sugerat că populația va obține imunitate la efectiv odată ce 43% dintre oameni au contractat virusul. În acel moment, infecția ar înceta să se răspândească, iar focarul ar ajunge la sfârșit.
Rafinări suplimentare
Matematicienii recunosc că modelul lor ar beneficia de rafinări suplimentare pentru a ține cont de alți factori. Acestea includ ratele variabile de răspândire în gospodării, școli, locuri de muncă și densitatea populației.
Drept urmare, estimările imunității la efective vor fi diferite pentru fiecare țară.
Un studiu recent sugerează că persoanele care au virus, dar nu prezintă simptome, au un răspuns imun mai slab la virus decât cei care dezvoltă infecții mai severe.
Autorii noului studiu scriu:
„În modelul nostru, presupunem că infecția cu virusul și eliberarea ulterioară a virusului duce la imunitate împotriva infecției ulterioare pentru o perioadă lungă de timp. Dacă există o pierdere relativ rapidă a imunității sau dacă dorim să luăm în considerare o scală de timp în care impactul proceselor demografice, precum nașterile și persoanele care schimbă grupa de vârstă, devine substanțial, atunci avem nevoie de modele suplimentare”. “
0 Comments